DE CE – Școala Generală „AUREL SEBEȘAN” FELNAC?
Sunt file în cartea vieții noastre pe care adesea le întoarcem să ne amintim de locurile natale, de satul nostru drag. Amintirile ne poartă spre locul unde am descifrat tainele cititului și socotitului, unde am învățat SĂ ÎNVĂȚĂM, să trăim și să iubim pe cei ce ne sunt mentori, pe înaintași, cultura și folclorul specific.
În mijlocul satului nostru drag, Felnac, încadrată de turlele bisericilor ortodoxe române și sârbe, se află școala. O școală frumoasă, căreia parcă nu-i lipsește nimic: săli de clasă mari și luminoase, recent zugrăvite, cu mobilier nou, un CDI dotat cu cărți, dar și cu mijloace audio-video și de informare, o sală de sport construită după norme europene, iar pentru sport un teren cu gazon sintetic, activități educative, parteneriate cu instituțiile din comună și cu alte școli, dăscăli și elevi ce formează o mare familie.
Frumos și totuși parcă mai lipsește ceva…
Așa a apărut ideea de a da un nume școlii. A fost doar primul pas, pentru că apoi etapele au venit de la sine. A avut loc o dezbatere la care au fost invitați reprezentanți ai Consiliului local și ai părinților, bătrâni ai satului, foști dăscăli, cadre didactice ale școlii, în cadrul căreia s-a decis ca școala să poarte numele AUREL SEBEȘAN.
Am ales acest nume datorită legăturii strânse între părintele AUREL SEBEȘAN și comuna noastră. S-a născut la 5 mai 1891 în satul Secusigiu, județul Arad, într-o familie de dăscăli. În anul 1910 a absolvit Liceul de la Blaj cu calificativul Eminent, după care a studiat Teologia la Arad între anii 1910-1913.
În 23 martie 1914 este ales preot în comuna Felnac și instalat în parohie la 8 noiembrie 1914 cu prilejul Hramului Bisericii din localitate. A fost înrolat vremelnic în regimentul 33 infanterie din Arad, însă, demobilizat la scurt timp, suplinește între anii 1914 – 1918 învățătorii Felnacului plecați pe front. În această perioadă a slujit cu sfințenie școala din comună, ca profesor de religie, a fost învățător și o bucată de vreme conduce această instituție.
Activitatea sa religioasă și națională îi conferă statutul de cel mai prolific reprezentant al românilor din Felnac, fiind investit, la numai 27 de ani cu mandat de participare în calitate de delegat oficial la Adunarea Națională de la Alba Iulia din partea Cercului Electoral Aradul Nou.
Prezența sa în Cetatea Unirii la 1 Decembrie 1918 a atras după sine unele neplăceri, fiind perceput ca inamicul public numărul unu de soldații sârbi (reprezentanți ai Antantei), fiind nevoit să părăsească Casa Parohială, familia, comuna și să stea luni de zile ascuns. Familia sa rămâne în Casa Parohială păzită de o sentinelă.
Această perioadă nefastă pentru părintele Aurel Sebeșan se încheie la 20 august 1919 când „Românilor li se rezervă suprema fericire de a vedea cu ochii lor ceea ce strămoșii lor numai au visat și au dorit”, (consemnat în arhivele bisericii) intrarea trupelor române din „Țara Mamă” în Felnac. Părintele Aurel Sebeșan a organizat aducerea trupelor române din Arad cu căruțele, moment de care mulți felnăcani își amintesc cu mândrie.
În perioada interbelică părintele a considerat că munca de slujitor al Bisericii, implică automat atât obligația de a menține treaz sentimentul național în rândul oamenilor cât și coordonarea procesului cultural desfășurat în sat. În anul 1920 înființează „Casa Culturală” cu 115 membri devenită în anul 1928 „Casa Națională” din Felnac.
Părintele Aurel Sebeșan a slujit comunitatea Felnac între anii 1914 – 1950, moare în anul 1950 și este înmormântat la cimitirul din localitate, fapt care dovedește atașamentul față de comuna noastră. Și azi, mormântul său este presărat de florile și lacrimile bătrânilor din sat care l-au cunoscut ca mare om, părinte și dascăl și care transmit din generație în generație devotamentul său față de poporul român.
Mărturiile care stau la baza întocmirii acestei note de fundamentare sunt bătrânii satului, însemnările din Monografia Felnacului precum și documentele scrise care se află în arhiva Școlii Generale Felnac. Iată de ce ne-am gândit ca școala noastră să poarte numele acestui mare om al neamului, fiu al satului, care a iubit oamenii, educația și cultura.